Principiile Systemei:
Simplistic vorbind Systema are la baza un singur tel: scaparea
din fata oricarui pericol prin miscare naturala. Patru principii
sunt folositoare pentru asta:
1. Respiratia
Este primul lucru pe care il facem cand ne nastem si ultimul
cand murim. Cu toate astea, nu ne invata nimeni cum sa respiram,
se presupune ca din moment ce o facem, stim si cum. Exista o
gramada de discipline care ne invata tehnici de respiratie, daca
vrem sa invatam acest lucru. Systema este si ea una dintre ele.
In Systema nu ne tinem niciodata respiratia (decat sub apa sau
intr-un mediu toxic), ea fiind un flux-reflux de energie care
asigura armonia functionarii corpului. Cand ne speriem se taie
respiratia; este prima reactie. Concomitent, muschii se
contracta si ramanem impietriti. Reactia este una instinctiva,
care dateaza din vremurile cand intalnirea cu animalele
salbatice carora le puteam cadea victime, era un lucru frecvent.
Daca stateai nemiscat puteai spera sa nu fii observat, daca o
luai la fuga puteai sa ajungi felul principal al unei mese
copioase. Acest lucru il facem instinctiv in cazul in care ne
intalnim cu fiare salbatice capabile sa ne puna viata in
pericol. Ce trebuie noi sa intelegem este ca aceasta reactie nu
isi are locul in cazul unei amenintari umane sau a unui obiect
in a carui traiectorie ne aflam. Daca suntem pe strada si o
masina iese din senin si ne sperie, nu trebuie sa ramanem
“inghetati” pe loc. Trebuie sa trecem de momentul “inghetului”
prin repornirea constienta si imediata a respiratiei si sa ne
miscam cat mai rapid din calea pericolului. De la respiratie la
miscare insa, mai ales in cazul in care muschii sunt incordati,
mai este un pas - relaxarea.
2. Relaxarea
Asta este poate ceea ce face Systema diferita de conceptia
oamenilor despre artele martiale, majoritatea de origine
orientala. Avem grupe de muschi flexori si extensori care au
roluri complementare, iar atunci cand ne incordam, amandoua
grupele se incordeaza. Daca facem miscare incordati, o grupa de
muschi o va impiedica pe cealalta, pentru ca amandoua vor sa isi
faca treaba, una dintre ele primand insa. Itr-un fel, una trage
hais si alta cea. De aceea, o lovitura de pumn cu bratul
incordat va fi mai putin eficienta decat una cu bratul relaxat,
pentru ca este “trasa inapoi” de grupa de muschi care nu ar
trebui sa fie incordata. Relaxarea de asemenea ajuta nu numai la
libertatea de miscare ci si la consumul de oxigen al
organismului, din moment ce numai o grupa de muschi cere mai
mult oxigen, nu si cealalta. Relaxarea in Systema presupune
numai incordarea grupelor de muschi necesare pentru scapare prin
economie de miscare, ceea ce ne aduce la urmatorul principiu:
miscarea.
3. Miscarea
In general cand spun miscare ma refer la deplasarea pe terenul
de lupta atat cat si pe axa verticala. O tinta miscatoare este
mai greu de atins decat una statica. Mai tarziu, cand deja am
invatat sa ne folosim miscarea naturala, nu mai avem nevoia de a
ne deplasa atat de mult pe teren, corpul stiind cum sa se apere
si stand pe loc, obtinand astfel economie de miscare si deci
energie. Cresterea nivelului de cunoastere al Systemei ne ajuta
pentru cand crestem in varsta si devenim din ce in ce mai
limitati de conditia fizica. Atunci economia de miscare ne va
scoate din pericol fara a ne rani. In Systema, miscarea are loc
astfel incit nu numai ca scapam de atacul adversarului, dar
putem sa ne folosim si de energia acestuia pentru a-l dobori.
Ceea ce ne aduce la ultimul principiu al Systemei.
4. Continuarea miscarii adversarului
In Systema, in general nu se folosesc parari sau blocari ale
miscarii oponentului prin forta bruta. Astfel de practici sunt
distructive pentru oase si muschi atat cat si ineficiente in
fata unui adversar considerabil mai mare decat noi. Aici Systema
se aseamana cu Aikido sau Tai Chi, care folosesc redirectionarea
energiei adversarului. Stand aproape de adversar, de obicei la o
lungime de antebrat, putem prin rotire (fie in jurul axei
noastre, fie in jurul axei adversarului) sa continuam miscarea
dincolo de punctul in care trebuia sa se sfarseasca, scotand
astfel adversarul din balans.
